miercuri, 15 iulie 2009

22 septembrie 2004, ora 12.45 - a venit prima iubire!

O zi frumoasa de toamna. Toata ziua a plouat. Mocanese, dar frumos. De cate ori m-am rugat de eu in 15 ore sa treaca timpul mai repede si sa ajung in fata marii iubiri?!. Incet … incet au trecut orele. In toate aceste ore am trait din povestile unui singur om, drag mie. In rest am facut repetitii.

Cine nu ma stie … ar putea spune ca sunt sadica. “Daca nu imi place? Ce fac? Cale de intoarce nu am”. Si iar intrebam… cum e? Zambeste? Rade? Plange?... si iar povestiri, si iar repetitii. Gata. S-a facut ziua. A venit ora 08.00. Am plecat spre locul intalnirii. Tremuram. Aveam emotii, mai mari decat cele pe care le aveam cand m-am instalat in locatie. M-am asezat frumos pe marginea patului. Nu stiam ce urmeaza, dar asteptam cuminte. Linistea din jurul meu a fost brusc sparta de o doamna. N-o voi putea uita in viata mea.
- ”Doamna Rosu! Doamna Toma!
- Eu sunt… ambele nume sunt ale mele!
- Vreti sa va vedeti copilul?
In acea clipa am crezut ca mor, ca revin la viata, ca mor si iar asa….
- Doamna, ce vorba e asta?
Atat am putut sa zic, si asta printre dinti…plina de nervi si cu lacrimile deja pe obraz. Dar super emotionata.
- Daaa! Vreau! Si mai repede!!!
Acum eram sigura ca nu mai socotesc minutele si orele, ci secundele. Usa se deschide … si apare doamna cu o “sarmaluta” in brate. Doar un cap mic si rotund se vedea…in rest perfect o sarmaluta, infasurata intr-un scutec alb, alb. Intr-o fractiune de secunda am luat sarmaluta din bratele femeii. Minute in sir m-am uitat la ea…dar in acelasi timp am rasuflat usurata.
- Vai ce frumos eeeeeeeeeeeeee. Parca ar fi Pluto!
Falcutele lui n-am sa le uit niciodata. Atat am reusit eu sa spun la prima intalnire! Am petrecut cateva ore impreuna. E drept ca nu stiam ce sa zic, nu-mi gaseam cuvintele, lacrimile nu mai reuseam sa mi le sterg. A treia seara am petrecut-o impreuna, adica am dormit impreuna. Adica l-am pazit toata noapte de teama sa nu i se intample ceva. Si uite asa au trecut 4 ani si 10 luni alaturi de Tudor. Din toate aceste nopti doar vreo 7 nopti nu le-am dormit impreuna. (…) Si cum va spuneam au trecut 4 ani si 10 luni. Numai ca in relatia mea cu Tudor incet, incep incep sa apara o alta persoana. Intr-o zi m-a intrebat el cand merge la discoteca. Si tot el si-a raspuns…Stiu, stiu…cand voi avea o iubita. Exact! Asa e, i-am raspuns. Mami, sti ce m-am gandit: cand o sa am o iubita, vom dormi fete cu fete, baieti cu baieti. Bine? Nu …am raspuns eu. Tu vei locui cu ea intr-o casa si eu cu tata intr-o alta casa. Nuuuu…nu e bine. Eu, baiatul tau, nu ma voi desparti de tine. Eu te iubesc cat cerul, cat orasul, cat toata lumea, cat toata China. Bine, dar imi dai un pupic? NU, a spus Tudor. Pana la nunta nu-ti mai dau niciun pupic.


P.S. 1. doamna care a intrebat daca vreau sa-mi vad copilul avusese cu o zi in urma un mare soc. O mama nu a dorit sa-si primeasca copilul... de atunci le intreba pe toate mamicile acelasi lucru
P.S. 2. am nascut la Elias, la ora 12.45 si l-am vazut pe Tudor a doua zi, dimineata...

Povestea mea de dragoste va continua...si continua prin acest blog
Cu povestea aceasta am castigat un premiu. Multumesc Fifi :)) Ea este fiinta ce m-a incurajat sa scriu amintirile. Povestisem despre intalnirea de gradul zero dar nu asternusem nimic pe "hartie"

marți, 30 iunie 2009

Am aparut in Jurnalul Mariucai.....

Sa apari in Jurnalul Mariucai ... nu-i un lucru prea usor! Dar, eu baiat simpatic ce sunt, am izbutit. Fifi ma place, asta e clar! Promit ca o sa am grija de Mariuca...o s-o dau in leagan ori de cate ori doreste printesa :))

duminică, 21 iunie 2009

Civilizatia de pe stadionul de rugby...

O alta zi din vacanta mea! Meciul de rugby Romania - Italia. Frumos meci, dar nationala Romaniei a ratat sansa de a se clasa pe locul 2 al IRB Nations Cup. Formatia noastra a pierdut in ultima etapa cu 13-24 in fata Italiei A. La pauza a fost 3-3, penalitate Vlaicu pentru noi, dupa care ne-am detasat la 13-3 in partea a doua, cu o penalitate a lui Vlaicu si un eseu al lui Calafeteanu, transformat.















Un stadion mic, dichisit, curat si plin de oameni civilizati. Am intrebat tot timpul de ce lumea nu tipa ... ci doar aplauda ... n-am prea inteles eu de ce jucatorii nu primeau cartonase... pai normal eram la rugby, nu la fotbal. Si...erau multe fete pe stadion. Nimic nu semana cu un stadion de fotbal. Uf ce minune! C e civilizatie!








































Gramada ... preferata mea... Pozele sunt facute de mine...

Echipa Uruguayului a pierdut in fata Rusiei cu 26-29.















El este Florin. Dupa o joaca cu mine acasa ... numai bun de munca nu a fost ... dar asta e! L-am fotografiat pentru ca si el m-a filmat! De maine e in concediu si se poate odihni pana saptamana viitoare cand merg la el.




P.S.
Nu l-am intalnit la meci pe Reckinul ucigas ... sigur a fost la meci!

Ce mai fac eu in vacanta?!







mi-am scos yahtul in larg ... ca dar n-o sa stea toata vara in hangar?!




























... si ei au plecat cu coviltirul in spinare... fiecare cu ce are... "in carute colorate, trec tiganii..."













... ei cu avionul...de, dupa posibilitati















... vitele astea, chiar m-au enervat...




























parca ar merge niste: www.clopotel.ro
sau www. kids.ro









marți, 9 iunie 2009

Gata de serbare!


Maine avem serbare! Si gata cu grupa mica de la gradi! Ce rol am eu la serbare? Pinocchio! Nu mint, nu-mi place sa mint, mereu spun ca nu e frumos sa minti...dar maine joc un rol si promit ca nu-l mai supar de tatal meu Gepeto!

Revin cu poze!

9 iunie, ziua lui Donald!



Unul dintre cele mai cunoscute personaje de desene animate ale Walt Disney, Donald Duck, împlineşte azi 75 de ani. Prima apariţie a răţoiului a fost cea din 9 iunie 1934, în serialul lui Silly Symphonies, „Găinuşa abilă”. Trei ani mai târziu, Donald devine erou de desene animate. În peripeţiile sale, simpaticul răţoi urmărit în permanenţă de ghinion este însoţit de nepoţii săi, Riri, Fifi şi Lulu şi de Daisy.

luni, 18 mai 2009

Prin Castelul Bran, asa cum era el! adica original!

Poate ca acum n-am inteles prea bine importanta acestui castel, dar mi-a placut ca am auzit de vampiri, fantome ... wow...ca in desene animate :)), dar peste ani o sa inteleg ca acest castel Bran este foarte important. Azi, 18 mai el are un alt proprietar! Dominic de Habsburg.