O zi frumoasa de toamna. Toata ziua a plouat. Mocanese, dar frumos. De cate ori m-am rugat de eu in 15 ore sa treaca timpul mai repede si sa ajung in fata marii iubiri?!. Incet … incet au trecut orele. In toate aceste ore am trait din povestile unui singur om, drag mie. In rest am facut repetitii. Cine nu ma stie … ar putea spune ca sunt sadica. “Daca nu imi place? Ce fac? Cale de intoarce nu am”. Si iar intrebam… cum e? Zambeste? Rade? Plange?... si iar povestiri, si iar repetitii. Gata. S-a facut ziua. A venit ora 08.00. Am plecat spre locul intalnirii. Tremuram. Aveam emotii, mai mari decat cele pe care le aveam cand m-am instalat in locatie. M-am asezat frumos pe marginea patului. Nu stiam ce urmeaza, dar asteptam cuminte. Linistea din jurul meu a fost brusc sparta de o doamna. N-o voi putea uita in viata mea.
- ”Doamna Rosu! Doamna Toma!
- Eu sunt… ambele nume sunt ale mele!
- Vreti sa va vedeti copilul?
In acea clipa am crezut ca mor, ca revin la viata, ca mor si iar asa….
- Doamna, ce vorba e asta?
Atat am putut sa zic, si asta printre dinti…plina de nervi si cu lacrimile deja pe obraz. Dar super emotionata.
- Daaa! Vreau! Si mai repede!!!
Acum eram sigura ca nu mai socotesc minutele si orele, ci secundele. Usa se deschide … si apare doamna cu o “sarmaluta” in brate. Doar un cap mic si rotund se vedea…in rest perfect o sarmaluta, infasurata intr-un scutec alb, alb. Intr-o fractiune de secunda am luat sarmaluta din bratele femeii. Minute in sir m-am uitat la ea…dar in acelasi timp am rasuflat usurata.
- Vai ce frumos eeeeeeeeeeeeee. Parca ar fi Pluto!
Falcutele lui n-am sa le uit niciodata. Atat am reusit eu sa spun la prima intalnire! Am petrecut cateva ore impreuna. E drept ca nu stiam ce sa zic, nu-mi gaseam cuvintele, lacrimile nu mai reuseam sa mi le sterg. A treia seara am petrecut-o impreuna, adica am dormit impreuna. Adica l-am pazit toata noapte de teama sa nu i se intample ceva. Si uite asa au trecut 4 ani si 10 luni alaturi de Tudor. Din toate aceste nopti doar vreo 7 nopti nu le-am dormit impreuna. (…) Si cum va spuneam au trecut 4 ani si 10 luni. Numai ca in relatia mea cu Tudor incet, incep incep sa apara o alta persoana. Intr-o zi m-a intrebat el cand merge la discoteca. Si tot el si-a raspuns…Stiu, stiu…cand voi avea o iubita. Exact! Asa e, i-am raspuns. Mami, sti ce m-am gandit: cand o sa am o iubita, vom dormi fete cu fete, baieti cu baieti. Bine? Nu …am raspuns eu. Tu vei locui cu ea intr-o casa si eu cu tata intr-o alta casa. Nuuuu…nu e bine. Eu, baiatul tau, nu ma voi desparti de tine. Eu te iubesc cat cerul, cat orasul, cat toata lumea, cat toata China. Bine, dar imi dai un pupic? NU, a spus Tudor. Pana la nunta nu-ti mai dau niciun pupic.
P.S. 1. doamna care a intrebat daca vreau sa-mi vad copilul avusese cu o zi in urma un mare soc. O mama nu a dorit sa-si primeasca copilul... de atunci le intreba pe toate mamicile acelasi lucru
P.S. 2. am nascut la Elias, la ora 12.45 si l-am vazut pe Tudor a doua zi, dimineata...
Povestea mea de dragoste va continua...si continua prin acest blog
Cu povestea aceasta am castigat un premiu. Multumesc Fifi :)) Ea este fiinta ce m-a incurajat sa scriu amintirile. Povestisem despre intalnirea de gradul zero dar nu asternusem nimic pe "hartie"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu