sâmbătă, 18 aprilie 2009

Povestea iepuraşului


Care dintre noi nu ne-am întrebat de unde a apărut povestea iepuraşului de Paşte. Tradiţia spune că denumirea Sărbatorii Pascale vine de la zeiţa saxonă Eostre care a fost zeiţa Lunii. Deoarece în foarte multe culturi iepuraşii sunt în strânsă legătură cu Luna, zeiţa Eostre a fost simbolizată prin iepuraşi, şi totodată asociată şi cu fertilitatea. Povestea iepuraşului care aduce ouă de Paşte vine de fapt din Germania. Copiii cred că dacă au fost buni, cuminţi, Iepurele Magic, le va aduce un coş plin cu ouă de ciocolată, cu ouă colorate.



O variantă ar fi asta!

Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răs­coleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu ne­vasta şi cei doi copii ai lui. Erau destul de săraci şi îşi du­ceau traiul doar de pe urma vase­lor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apro­piere, într-una din zile, pe când se întor­cea de la târg, numai ce zăreşte olarui într-un tufiş de la marginea pădurii un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică. Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la frip­tura pe care avea să o facă din bietul iepu­raş. Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pen­tru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci ani­malele înţelegeau limba oamenilor. Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un ştergar. Au alergat cât au putut până la mar­ginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. Dar s-a întâmplat un lucru mult mai frumos. Mama lepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor . Despre ispravă a aflat şi Zâna Eastres, slujitoarea Primăverii. Şi cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri . Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz, alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere. De atunci, în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici si buni. Cu timpul, sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a învierii Domnului Iisus Hristos. Despre olar şi copiii lui abia dacă-şi mai aminteşte cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de PASTE, tot felul de daruri copiilor.

O alta...
O veche legendă nordică spune că zeiţa Eostre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat-o într-o iepuroaică, aceasta păstrând însă capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica decora ouăle făcute şi i le dăruia zeiţei. Această legendă se mai păstrează vie în unele comunităţi, unde copiii aşteaptă de Paşte iepuraşul care face un cuib plin de ouă colorate. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor. Legenda Iepuraşului de Paşte a apărut în Germania. Iepurele era simbolul fertilităţii. Cunoscut ca unul dintre cele mai prolifice animale, iepurele simboliza viaţa nouă care renaşte primăvara. Pe la începutul anului 1800 au fost fabricaţi primii Iepuraşii de Paşte din aluat şi zahăr. Iepuraşul de Paşte a fost adus în folclor de către imigranţii germani, care au sosit în România în secolul al XV-lea. În acea perioadă, Iepuraşul de Paşte şi Moş Crăciun erau personajele preferate ale copiilor. Micuţii credeau că Iepuraşul avea să le aducă multe ouă colorate, dacă au fost cuminţi în timpul anului. Tot tradiţia spune că la început o femeie care iubea foarte mult copiii ascundea coşuleţe pline cu ouă, astfel încât ei să le găsească foarte uşor. Simbolurile Paştelui sunt, aşa cum toţi ştim, iepuraşii şi ouăle roşii, simboluri împrumutate din vechi ritualuri precreştine. Ele nu au nimic de-a face cu povestea biblică a morţii şi Învierii lui Iisus; ele doar marchează venirea primăverii şi reapariţia vegetaţiei, precum şi fertilitatea.



Indiferent care ar fi povestea adevărată despre iepuraş ... în seara aceasta el apare ... la mine. Am fost cuminte!

Paşte fericit şi liniştit!